Baby Strips

dap...am innebunit:))

Random post gone astr(g)ay

Nu scriu despre "big picture" in seara asta. Am citit oricum undeva ca lumea evita sa te citeasca atunci cand te lamentezi. Sa critici e bine...se pare ca agresivitatea e ok atata timp cat nu e pasiva.
Eh si acum stau in fata calculatorului cu o stare de amorteala de nedescris. Am lampa in stanga, un scaun in dreapta, biroul in fata iar in spate mi-e frica sa ma uit. Si in aglomeratia asta, scaunul meu cu o roata lipsa se tot duce in stanga. As putea sa incerc sa fac cine stie ce analogie dubioasa cum ca asta ar reprezenta pozitia mea actuala in viata dar cred ca ar iesi o cretinatate...se misca scaunul in stanga si am amanat iar sa fac ordine in camera...nu e greu.
Am zis sa scriu mai frumos, mai avec figuri de stil si comparatii fantasmagorice...sper sa imi iasa si sa zica tot mai multa lume ca sunt deosebit si scriu precum [insert famous author here].
M-am uitat in dreapta, se pare ca scaunul de bar ce ma flanca era mult mai departe iar fix langa coapsa mea dreapta sa afla cosul de gunoi.
Cosul de gunoi. de la capat cu aliniat
Il am de multa vreme, 5 ani cred, inca de inainte sa cunosc ce e aia o prietena sau world of warcraft, daca vreti. E rosu inchis, plin ochi(nasol avand in vedere ca abia miercuri vin gunoierii). Cate chestii au fost aruncate de-a lungul vremii in cosul ala...cate lucruri a vazut el, cate gunoaie...

Sirul de lucruri inutile pe care le insirui insiruitor se continua cu o dilema: voi cand vorbiti cu cineva mai mult timp pe messenger incepeti sa va imaginati cum arata locul in care stau acestia? eu fac asta...si cand ajung la persoana respectiva acasa, cer cu frenezie sa ma duca in acel loc feeric de unde imi trimite cu frecventa mai mult sau mai putin sustinuta, ganduri si sentimente. De aceea ma intristeaza acei ce au laptop cu router wireless... parca dispare magia...sa se plimbe peste tot...sa imi trimita mesaje din toata casa...sa faca 1000 de alte lucruri concomitent. Nu tata...eu ori stau la biroul meu negru ori in pat la laptop. Cand vorbesc cu voi, sunt al vostru in incercarea de a forma o simbioza intre creierele noastre. Si nu spun asta sa va fac sa va simtiti prost ca voi mai aveti un film deschis sau vedeti ultimele clipuri ale lui raywilliamjohnson pe youtube(serios, subscribe...e genial!)...ci ca sa va arat gradul meu de implicare...i love you guys si internetul este inutil fara [insert friend name here]:D
Sper ca v-ati prins ca mi-e lene sa invat pentru examenul de maine dimineata:))

Hepi bartdai, me!

Din nou am reusit sa nu respect un deadline propriu...am zis ca o sa scriu ceva de ziua mea, care a fost deja. Totusi, sa nu se auda ca mi-am ignorat complet blogul o sa pun o poezie compusa de mine pe 24 mai 2007, la 19 ani.

the day has come, i am nineteen,
a voice commends me: open your eyes!
and as i do, i see a veil of fire-
surrounding me...it felt like home!

the light goes out, then on again,
from out of nowhere, something appears
its looks were beyond comprehension,
but still i feel drawn towards it.

i took a step forward,
as countless minions surrounded us.
i take another step,
the creatures kneel before me

questions slip of the tip of my tongue
-where am i? who are you, sir?
am i dead, or just on drugs?
-i am messiah's evil twin!

Happy birthday! Satan said.
I brought you here, your time has come
You are my son, and you'll inherit
My kingdom of beneath the earth

Nu cea mai reusita poezie...cam satanista (foarte) oricum am scris-o la misto si nu credeam nimic din ea.:)

Experiment

Suntem in 21 mai si de-a lungul zilei de azi voi face un experiment:)

O sa ma bateti dar am anulat experimentul, eram cam trist dar ultimele zile au fost fantastice si dupa cum ar zice don'soara Br sunt oarecum Zen. Thanks everyone for making it possible!

Acca Dacca

"We roll tonight
To the guitar bite
Yeah, yeah, oh"

 Pana saptamana trecuta Leonard Cohen era cel mai mare om pe care il vazusem in carne si oase. Ma rog, din industria muzicala.
 Eh, saptamana asta pot sa spun ca l-am vazut cel mai mare om din lume, pentru mine.
 De Angus Young vorbesc iar circumstanta in care l-am vazut este concertul AC/DC de duminica.
 Am avut biletele la Golden Circle inca din decembrie. Inca imi aduc aminte cum a fost cand le-am cumparat. Eram racit mort iar cand Sabina mi-a spus ca le-a platit pe net, am sarit ca ars din pat, mai sa plang de fericire.
 Eh, si dupa 5 luni de asteptare, in care am uitat si mi-am reamintit sistematic despre minunatia de pe 16 mai, in sfarsit s-a intamplat. Recunosc ca nu am mai uitat atat de des de concert din momentul in care am primit un poster mare cat mine, cu AC/DC si l-am agatat in camera.

"Stand up and be counted,
For what you're about to receive!"

 Si na ca a venit ziua cu pricina. Inainte de intalnirea de la universitate n-am putut sa ascult nimic de la ei. Incepeam sa urlu pe strada si desi erau hoarde de acdcisti pe strazile din jurul scenei, am zis sa nu par (mai) nebun (decat sunt).
 Dupa one beer too many in Fire am navigat rapid labirintul din stanga scenei, in cautarea unei ecobude, si apoi am ajuns in fata scenei. Monstrului de scena. Era imensa iar in spatele marelui ecran banuiam ca se ascunde celebra locomotiva, prezenta la fiecare concert din turneu.
 Pe scena: Down, despre care stiam doar ca sunt americani si au solist pe Phil Anselmo de la Pantera.
 Dupa un warm-up reusit al celor de la Down a venit Iris.
 Mie nu imi place Iris.
 Adica instrumentalul e fain, dar nu imi place vocea lui Cristi Minculescu. Nu zic ca e rea, doar ca nu imi place mie.
 Eh, duminica seara am uitat de asta, dand aprobator din cap pe melodiile lor, cu un zambet usor tamp, uitandu-ma la prietenul nostru, Cristi Minculescu.
 Se citea pe fata lui bucuria de a sta pe scena pe care urma sa concerteze AC/DC, care din cate am inteles sunt idolii lor.
Dupa performance-ul lor a urmat o pauza de vreo jumatate de ora, timp in care toti s-au ingramadit spre ecobudele vizitate de mine in deschidere. Nu ma plang, la normal circle, a fost mult mai rau.
Ei si la 9 fix a inceput magia.


"We rock at dawn on the front line
Like a bolt right out of the blue
The sky's alight with the guitar bite
Heads will roll and rock tonight"

 A inceput cu un film pe uriasul ecran de pe scena. Angus Young intr-o locomotiva fara frane. Clipul se termina cu deraierea trenului iar apoi ecranul se desparte in doua iar o locomotiva de 3,5 tone, scuipand fum si foc, isi face loc pe scena.
 Prima melodie a fost Rock & Roll Train. Prefer melodiile mai vechi, poate pentru ca am copilarit cu ele, insa totul suna genial din fata scenei.
 Si atunci l-am vazut: era Angus Young, imbracat in costumul de elev, aratand exact ca in interviurile pe care le vedeam pe VH1 cu ani in urma. Mi s-au inmuiat picioarele, am inceput sa tremur si frigul...ce frig? nu mai simteam nimic.
 Dupa primele trei melodii deja nu mai aveam voce in ciuda faptului ca nici macar nu ma uitasem bine la Brian Johnson, vroiam sa sar peste toti si sa il iau in brate pe chitaristul ala cu par lung si inceput de chelie, in costum de elev si cu fata cam exagerat de imbatranita pentru varsta sa.
 Deci am stabilit ca asupra lui m-am concentrat de-a lungul concertului. Acum sa vorbesc putin si despre Brian Johnson. Auzisem ca nu mai are voce, ca vor sa il dea afara, dar acum nu pot sa le consider decat zvonuri ieftine,  minciuni, pentru ca pe 16 mai, in Piata Constitutiei, vocea lui a fost impecabila.
 Dupa cateva melodii ajunsesem sa ma uit la ecranele pe care rulau imagini filmate in direct de pe scena. Parca intr-o transa m-am decis sa imi mut privirea spre artisti. Reactia a fost de uimire, parca la fiecare 10 minute realizam din nou ca sunt la concertul pe care l-am asteptat de vreo 13 ani. Am 22 iar primul cd l-am primit la 9.
 Sambata, intr-un ziar, aparuse playlistul concertului. Am retinut cateva piese insa am incercat sa le uit pe cat e posibil pentru ca mie mi se pare o magarie sa stii ce se va canta. Zic asta pentru ca uitasem complet ca vor canta Whole lotta Rosie... si banuiesc ca stiti ce se intampla pe melodia asta in concerte. O prostituata gonflabila, grasa si cam urata apare pe scena. Ah, si e cat scena de mare. In turneul asta calareste locomotiva.
 Inainte de bis au cantat Let there be Rock, melodie din 1977, foarte draga mie. Pe Wiki scrie ca in concerte dedica melodia asta lui Bon Scott, solist AC/DC intre 74 si 80, eh, de data asta au facut ceva si mai frumos, au aratat imagini cu el, alaturi de trupa. Bon Scott a murit in 1980. Banuiesc ca v-ati prins ca el era preferatul meu.

"Let there be light, sound, drums, 'n guitar, ah
Let there be rock"

 Bis-ul ne-a adus Highway to hell si  For those about to rock(we salute you) iar ele pe mine m-au adus intr-o stare de nedescris. Mi-am dat seama ca se termina, iar eu eram pregatit sa mai stau si 2 saptamani daca ar fi cantat pentru mine. In fine, cand Angus a aparut incornorat pe scena, iar intreaga piata a fost cuprinsa de o lumina rosie, intensa, mi-am dat seama ce a reprezentat pentru mine concertul asta. A fost ceva ce rar reusesti sa experimentezi in viata - sa stii ca ai vazut trupa ta preferata, si sa stii ca pentru ca ai copilarit cu ea, nicio alta formatie nu o sa o depaseasca vreodata. Poate ca exagerez dar concertul asta reprezenta unul din punctele de pe to do list-ul vietii mele.
 In final va las cu Dirty Deeds Done Dirt Cheap, si poate imi gasiti voi vocea, ca pe la melodia asta mi-am pierdut-o:))

 

Cateva persoane

I-am gasit in vama pe: Oana(ea era default ca a plecat cu mine:))), Alexandra, Polo, Horia, Andrei, Mihnea, Bogdan, David, Marian, Diana, Rere, Alex, Cristina, Ion, Denisa, Claudiu, Lili, Flori, Madalina, Ana, Alexandra, Bogdan, Ionut, George, Radu, Dan...si a fost tare fain cu ei toti pe acolo.
O sa mai scriu despre weekendul asta.

Dexter

Ok Iulia, scriu chiar acum, m-a pocnit inspiratia, si oricum, nu pot sa imi las stalk..pardon, fanii sa astepte.
M-a pocnit inspiratia cand am vazut o poza cu Dexter pe desktop...irelevant ca poza mi-am descarcat-o ca sa fac misto de barba lui Ge...poza este asta:

In fine, nu multi din cei cu care ma conversez zilele astea stiu ca in liceu porecla mea era Dexter. Era mai ok decat Mares in generala asa ca nu m-a deranjat.
Eh, porecla se trage din prima luna de liceu, cand lumea a vazut in prima banca un baiat cuminte, cu parul dat pe spate, zambaret si mereu activ la ore. Inutil sa spun ca eu eram ala, iar intentia mea era sa vrajesc profesorii. A si functionat, am fost cel mai iubit elev din clasa:P
Si-au dat seama repede colegii ca nu sunt eu mare Dexter, dupa vreo 2 luni deja eram in ultima banca dar porecla a ramas:P
In fine, nu asta este motivul postului, motivul postului este ca am realizat ca de cativa ani a aparut un nou Dexter pe televi...pardon, torrentele noastre: Dexter Morgan, din serialul cu prima jumatate a numelui respectiv in titlu.
Dexter din desene e un geek cu experimente extraordinare care totusi nu reuseste sa demonstreze nimanui cat de deosebit e, iar Dexter 2 e un politist cu o pasiune: sa ii omoare pe cei care scapa de justitie.
Eh, si nu prea stiu care seman mai mult...ma rog, nu sunt nici geniu, nici criminal, dar personajele astea mi se par destul de opuse incat sa pot sa fac o scala gen:

Dexter (boy genius) |--------|---------| Dexter (cold blooded killer)

Dar in fine,o sa vorbesc mai mult despre asta in urmatorul post, ca scriu posturi cam lungi, in loc sa scriu medii si dese, pentru a captiva publicul:P

We are secrets to each other

Mi-am luat discografia Rush. Imi place ce spune melodia asta:)

Entre Nous

We are secrets to each other
Each one's life a novel
No-one else has read.
Even joined in bonds of love,
We're linked to one another
By such slender threads.

We are planets to each other,
Drifting in our orbits
To a brief eclipse.
Each of us a world apart,
Alone and yet together,
Like two passing ships.

Chorus
Just between us,
I think it's time for us to recognize
The differences we sometimes fear to show.
Just between us,
I think it's time for us to realize
The spaces in between
Leave room for you and I to grow.

We are strangers to each other,
Full of sliding panels,
An illusion show.
Acting well-rehearsed routines
Or playing from the heart?
It's hard for one to know.

Chorus

We are islands to each other,
Building hopeful bridges
On a troubled sea.
Some are burned or swept away,
Some we would not choose,
But we're not always free.

Chorus

Giving up?

Sunt oare singurul caruia i se pare ca e mai usor sa traga de o chestie in loc sa renunte? Sau stai sa reformulez: sunt singurul care prefera sa traga de o chestie in loc sa ii dea drumul?

Cred ca in interiorul meu sunt doua chestii distincte pe care vreau sa le ating cu postul asta, dar in stilul caracteristic mine, nu o sa le numesc, ca deh, nu imi place sa scriu chestii intime pe blog:D

Stiu ca ma trag din taica-miu, om reticent la schimbari, fie ele schimbarea bateriei de la dus sau chestii mai importante care se pare ca nu mi le aduc aminte in momentul asta. Asta ma face si pe mine fooaaarte comod, si (unii ar spune) lenes. Nu ma intelegeti gresit, nu ma complac in starea asta, ma lupt cu ea zi de zi. Eh, dar uneori, cand ma apasa multe lucruri tind sa vreau sa ma pun in pozitia fetala(referinta ascunsa la denumirea blogului) si sa opresc timpul, sa opresc schimbarea, sa stau in loc. Nu cred ca e comoditate, nu stiu daca e frica...
Intr-un blocaj d-asta sunt eu anul asta, si ma gandesc ca daca stau nemiscat, trece, aidoma unui urs carpatin, polar sau panda, dupa preferinte.

Problema e ca se cam strang toate termenele in jurul meu, 26 aprilie e dupa colt: o data care credeam ca nu o sa mai vina niciodata...Parca au trecut 2 ani din ianuarie pana acu, si mai sunt 20 de ani pana in 2011.
E destul de personal ce am scris, nu are o legatura extraordinara cu primul paragraf, dar deh, m-am lasat purtat de ganduri, si am aberat nitel, cat sa adorm mai linistit in seara asta in minunatul pat pe care nu l-am infatat nici pana acum...promit ca nu  vede colt de cuvertura saptamana asta...doar sunt blocat...between a rock and a hard place perhaps...o scuza buna sa bag un video The Sisters of Mercy pe blog, sa ma caute si pe mine lumea pe google:))

Fara retardati la concerte(cum fu la Travka)

Ieri la Travka a fost fain dar m-a cam enervat publicul.
Tin sa incep cu o constatare trista: cand ii vedeam pe toti cum se impingeau, in mintea mea s-a infiripat imediat ideea ca trebuie sa scriu pe blog de asta. Nu ca trebuie sa ii bat, sau sa nu mai merg la concerte, ci sa scriu pe BLOG. Mi se pare cam trist, cam passive agressive si cam geekish.
In fine totusi o sa purced spre a va povesti cum fu aseara la Travka in Silver Church, din punctul de vedere al unui om care vrea sa asculte un concert fara sa fie ars cu tigara sau impins din toate directiile.
Era plin, foarte plin, astia nu mai concertasera din 2008. Se despartisera chiar - iar ieri au avut relansarea (in aceeasi formula).
Formatia a intarziat, ca majoritatea trupelor din Romania, aproape o ora. Eh, am zis ca nu e asa mare lucru, la o adica aveau si motive...coada inca era afara, pana la Eroilor, ora scrisa pe Last.FM era gresita(10 in loc de 9)...am acceptat pana si motivul dat de bulletproof...solistul (mai excentric din fire, cica) nu iese decat daca aude publicul cum ii cheama.
Au iesit, au inceput sa cante, lumea in extaz, coate in gura, pustani beti....aici ma opresc putin sa dezvolt:
Nu m-am simtit niciodata mai de acord cu legea de a nu da alcool minorilor. Pentru ca minorii vin la un concert de indie-alternative se imbata inainte sa inceapa spectacolul...si fac pogo...POGO...pe indie...WTF, si au tricou cu Pink Floyd. De ce??
Lasati emo-ii sa vina la mine, macar aia stau dracu' locului si nu imi sar mie pe picioare(plus ca poate se mai imputineaza pan la sfarsitul spectacolului:-")
Oricum, deja dupa a doua piesa imi faceam o lista cu piesele pe care nu vreau sa le cante pt ca nu o sa ies de acolo in viata:))
Travka a cantat fain rau... 25 de piese, cateva noi...mi-a placut. Mi-a mai placut ca erau fericiti, cantau cu placere si se pare ca nu au revenit in formatie doar pentru a mai castiga niste bani. (nu cred oricum ca o fac neaaparat pt bani)
Alexei, chitaristul e simpatic, in pauza toti erau in culise in afara de el care topaia pe scena, imi plac oamenii fericiti:P
Ah si cat dansa asta, o tipa de langa mine se intoarce la prietena ei si zice: "mega-tare" expresie care ma amuza intotdeauna. Apoi mai zice "e in mare fel concertul asta"...am inceput sa rad:)) Ce formule inventive de a descrie un concert...eu zic ca a fost fain:P foarte fain:P
Spre sfarsit au cantat melodii mai chill, s-au potolit si hoardele de teens din spatele meu, am si uitat de nervi...pana la final cand a plecat de pe scena si noi toti am inceput sa strigam "Bis!"- dar tare...rasuna toata sala...si dupa 10 minute de asteptare.........incepe muzica din club...nu s-au mai intors...pacat, mai aveau cateva melodii foarte faine pe care nu le-au cantat.
In concluzie mi-a placut...dar mi-a reamintit de ce nu prea merg eu la concerte si meciuri...nu sunt atat de entuziasmat incat sa ma imping cu toata lumea pe acolo. Si e pacat ca in afara de muzica clasica si alde Cohen, mai imi plac si alte trupe...mai vioaie.
Ma intrebam daca pentru asta sunt locurile mai scumpe la concerte: sa scapi de gloata insetata de sange si sa urmaresti un concert in conditii mai linistite. Dar in Silver Church nu au bilete mai scumpe...meh, poate e problema mea ca nu sunt destul de entuziasmat de chestii...sper ca ma vindec pana la AC/DC:D
Am gasit un video simpatic:

Si in loc sa pun una din melodiile cantate aseara, o sa pun marea absenta, strigata de public pentru bis...am ramas cu buza umflata...e chiar faina

Ca un balon

Dupa un breinstorming de 2 minute cu mine insumi am gasit analogia perfecta: sunt un balon. Un balon umflat dar dezlegat la capat. Si desi iese aerul mereu, balonul nu se desumfla niciodata.
Acum sa explic ca m-am bagat si pe mine oarecum in ceata.
Ce vreau sa spun e ca eu nu pot sa imi impartasesc cele mai adanci, dar si superficiale dureri. Nu pot sa fac asta pe blog. Balonul este acea bariera care nu lasa aerul (gandurile mele) sa se imprastie in atmosfera. Decat printr-un loc: la gura balonului...pe acolo iese tot aerul...acolo sunt pozitionati de mine strategic prietenii apropiati. Ei trebuie sa suporte toate problemele mele.
Si imi pare rau de asta dar de fiecare data cand vreau sa ridic povara de pe ei, si vreau sa scriu ceva de "corazon" pe blog, ma lovesc de o intrebare: ce sens are? Ce sens are daca stie gicu sau ticu, doi insi care nu ma cunosc ca eu sufar sau ca sunt fericit.
Ma rog, asta cu fericitul e altceva. E mult mai usor sa scrii cand esti fericit. Cand esti fericit nu te gandesti: "Bai, sunt fericit, ce dracu sa fac? Ia sa scriu pe blog, poate imi spune cineva cum sa trec peste!" Nu, cand esti fericit te lauzi, nu cauti solutii.
Cand esti trist cam cauti solutii, sau mai bine zis, vrei sa vezi cum privesc altii problema ta...sau poate crezi ca devine o povara mai mica daca stie toata lumea. Si eu fac exact asta, dar ma limitez la cativa prieteni...
Scriu postul asta pentru ca cred ca e a 100 oara cand vreau sa scriu despre ce ma supara, si nu pot. Asa ca am zis sa scriu despre the next best thing...de ce nu pot sa scriu despre ce ma supara pe blog:))
Nu ma intelegeti gresit, ii pretuiesc pe cei care ma citesc din cand in cand (mai ales ala din Plano, Texas - nu stiu cine esti dar vreau sa te cunosc:))) dar nu vad niciun sens in a-mi impartasi problemele cu voi...
Poate si pentru ca pana apucati voi sa cititi imi trece si tot ce o sa reusiti sa faceti e sa imi aduceti aminte din nou...habar n-am.
Oana incearca sa fie Zen...eu sunt contra-zen anul asta...si cam atat de adanc o sa va las sa intrati in "sufletul" meu. Cel putin in postul asta, sunt faimos pentru schimbarile mele de opinie:))
ps. nu cred ca pot sa sparg balonul...si nu cred ca vreau

lolololo

*Read with a russian accent

-My father drinks a lot of vodka...
-And how does your mother feel about that?
-She encourages him to drink! He proudly said.
-Who is your mother, little boy?
-She's Mother Russia!
-And your father?
-Well, my father is...

Cum induc eu lumea in eroare:))

Bucharest, Bucuresti arrived from google.com on "Bucati de bebe" by searching for vorbit de bebe (vis).

Bucharest, Bucuresti arrived from google.ro on "Bucati de bebe" by searching for cum vine un bebe pe lume video

Bucharest, Bucuresti arrived from google.ro on "Bucati de bebe" by searching for vreau sa un bebe. Bucharest,

Bucuresti arrived from google.ro on "Bucati de bebe" by searching for bebe bucatele.

Life is a Journey

Mihai: e cu copii speciali?

Alex: neah

Mihai: wtf is this

Alex: a gay song

Alex: i like

Mihai: aoelu

Mihai: e gay rau

Mihai: imi plac mai mult mel gay pe care le asculta cristi

Mihai: ca sunt cool gay

Mihai: nu pure gay

Mihai: ca ale tale

Mihai: mama

Mihai: deci vad barbati cu muschi si tricouri albe, ude si transparente

Mihai: si mulate

Mihai: dansand in soare

Alex: pe plaja

Mihai: pe mel asta

Mihai: da

Mihai: omg

Mihai: stii

Mihai: vrei

Alex: jucand volei

Mihai: DAAA

Alex: cu plete

Mihai: si mustata

Alex: daa

Mihai: si perciuni imensi

Mihai: si bandana pe cap

Alex: se schimba cadrul, se filmeaza din spatele unei cutii frigorifice

Alex: era reclama la coca cola

Mihai: de unde stii mel?

Mihai: ti-a zis daniel ca il viola pe toni pe ea

Mihai: cand era mic

Alex: o stiu de mult

Mihai: yes

Alex: se poate, se auzea din camera lui toni cand se ducea ta-su sa vb cu el

Alex: si ma trimitea in bucatarie

Alex: o dadea tare sa nu se auda cum urla toni

Mihai: ahahaha

The sun will shine again

Pink Floyd, A Clockwork Orange si na ca s-a facut 4.15...ca in vremurile bune. Inca 45 de minute si e iar ora aia blestemata la care se ajungea de fiecare data cand dadeam un poker, wist, MTG sau Starcraft cu baietii.

Imi place melodia asta. Mi-a dat-o Mihai acum un an si mi-a spus ca e deosebita pentru ca la un an dupa ce le-o da oamenilor acestia o redescopera si se indragostesc de ea. Recunosc spre rusinea mea ca nu am ascultat-o deloc pana acum.:))

Se numeste Bran Van 3000 - Drinking in LA si suna a hausareala minimalista dupa nume, dar e faina, serios(mai putin Sabina, nu o asculta, stiu ca nu o sa iti placa):))

Mai fumez o tigara si ma culc, complet indiferent fata de tema la care nu m-am gandit si maine trebuie sa o propun la tutoriatul de licenta...saptamana trecuta nu aveam coordonator, acum am doi posibili:D

N-am avut o zi extraordinara, nici nu o sa urmeze altele mai bune, poate previziunea pt weekend sa fie mai ok, dar nu bag mana in foc inca.

Si daca tot fac paralele la vreme, mi-am adus aminte ca eu am inceput blogul ca "Alex, meteorologul de serviciu" asa ca ia sa spun cateva litere despre vreme: WTF?

Serios!? Zapada, frig? Nu mai vreau! Stiu ca toata lumea se plange dar e datoria mea sa fiu solidar cu ei si sa ma plang la unison cu ei. Nu vreau vara, vreau primavara...vreau racoare, vreau vant dar asociat cu soare, nu cu mocirla si raceala!

Cred ca o sa incep sa scriu mai des pe blog, ma mai descarc...si stiu ca numai vreo 2-3 persoane citesc, nu-i bai.:))

apropo, era 4.15 cand m-am apucat de scris, nu mai modific inceputul postului ca prea se apropie de ora blestemata si trebuie sa rescriu:))

dupa cateva ore...

...am gasit o posibila solutie la problemele mele in acest anunt:

" you want some of this bitch?" =))

ah, si i-am dat coordonatorului de licenta sansa ca pana vineri sa ma contacteze, altfel ii dau papucii:D

This is my time...

...to freak out!

M-am trezit azi cam devreme crezand ca am un seminar. Intre timp mi-am dat seama ca sunt mult prea silitor si am fost deja saptamana trecuta la el.

Am zis sa ma bag la loc in pat si sa dau resume la somnul din care tocmai fusesem intrerupt. Eh, si cum stateam intins un gand mi-a venit in minte: luna asta trebuie sa ma inscriu atat pentru licenta cat si pentru masterat. Prost gand pentru ca acum stau in fata calculatorului incercand toate ticurile nervoase cunoscute. Uite, am scris si pe blog, si se stie ca eu nu fac asta decat in perioade de stres maxim:))

Eh si m-am gandit sa vad cam ce ar trebui sa realizez pentru a ma vedea inscris in licenta.(si normal ca e mai fun sa scriu aici unde o sa vada toata lumea)

In primul rand trebuie sa vorbesc cu profesorul coordonator care este disparut din 12 decembrie. Eh, e relativ pentru ca nici eu nu l-am contactat...am zis ca inainte trebuie sa citesc si eu niste carti, sa imi fac un plan...

Imi dau seama ca daca scap de starea asta in care ma complac de ceva timp o sa am timp destul sa termin licenta, dar nu stiu daca o sa scap prea curand.

Cu masterul e mai greu ca am mai multe de facut: de facut primul CV, de facut o scrisoare de intentie, de tradus chestii, de dat examen TOEFL...iar tot ce vreau eu e sa ma ma joc solitaire si sa ascult muzica:))

Nasol e ca azi am avut pentru prima data senzatia ca s-ar putea sa nu duc la capat activitatile astea doua. Pana acum nu aveam nicio frica...

Culmea e ca nici nu mai am timp sa ma plictisesc, ca la cate proiecte avem de facut semestrul asta, mi-e si frica sa ma plictisesc - ar insemna ca pierd timp pretios in care as putea sa invat ceva.

In concluzie cred ca vreau sa fiu tinut de manuta si indrumat cuvant cu cuvant in realizarea licentei si inscrierea la masterat...dar nu asta ar vrea toti?:)) Eh ce simplu ar fi asa:P

Bipolar-ism

"Am vazut un film acu cateva zile. Se numeste Mr. Deeds Goes to Town si este vorba de Longfellow Deeds, un cantaret la tuba care vine la oras si mosteneste o avere importanta. Filmul, regizat de Frank Capra ii are in rol principal pe Garry Cooper."

Asa vroiam sa incep un post pe blog pe care il gandisem acum vreo saptamana. Si urma sa spun ca in filmul ala, Mr Deeds, mostenitorul unei sume imense de bani, primeste si o companie si se hotaraste sa cumpere cu banii terenuri si animale pentru muncitori.

Conducerea acestei companii il da in judecata pe Mr. Deeds pentru a fi declarat nebun si sa i se interzica folosirea banilor. Nu am povestit foarte corect probabil dar aici vroiam sa ajung. Acuzarea si-a bazat cazul pe diagnosticul de mania-depresiva manifestata prin bipolarism.

Eh, si Deeds a fost acuzat ca are momente de extrema fericire urmate de momente de extrema tristete...fiecare manifestandu-se prin alta actiune. E fain filmul si va recomand sa il vedeti, iar motivul acestui post este acesta:

Nu cumva toti suntem in o anume masura bipolari...uneori suntem cei mai fericiti, alta data cei mai nefericiti si fara de speranta?

Intrebarea mea e urmatoarea: nu cumva toti suferim de aceasta problema? Eu zic ca da...toti trecem prin stari de fericire urmate de stari de tristete urmate de fericire etc.

Na ca am scris si postul asta...acum mai am o nelamurire, mai stau mult in partea de jos a graficului? parca am nevoie si eu de o gura de aer de deasupra liniei normalitatii.

Intai sa scap de leapsa

Voi trece mai repede peste chestia asta pentru ca in primul rand nu prea imi plac (si nu ma pricep) si in al doilea rand pentru a face loc unui post mult mai interesant (parerea mea):

Nu cred ca am fost niciodata scos la o cafea, si nu cred ca e din cauza ca sunt baiat si eu ar trebui sa scot fetele la cafea, ci pentru ca de obicei sunt scos si scot la bere.

Daca totusi luam invitatia ca fiind generala si nu se referea neaaparat la bautura facuta din boabe de cafea, atunci na, e ok.

Sa vedem cu cele 3 lucruri:

#1 vorbesc mult, vorbesc sa compensez pentru interlocutor care nu vorbeste mult, vorbesc oricum mult. Se trage de la faptul ca in copilarie eram timid si nu ziceam multe...unora le place, altora nu...sunt de acord ca decat sa spui tampenii mai bine taci, dar eu nu respect regula:))

#2 am cativa prieteni exact ca in Seinfeld, cu care ma cert, ma impac, ma injur, dar la sfarsitul zilei tot cu ei ajung sa ma vad...asa ca vei auzi multe despre ei.

#3 nu sunt mare fan cluburi desi am mers destul anul asta, prefer o pizza sau o cafea asa ca sa nu te miri daca merg intr-un club si dorm pe mine toata seara. (un pont, da-mi o bere, ma trezeste instant):))

sper sa fie acceptabil...nu pasez nimanui stafeta pentru ca doar doua persoane ma citesc si ele au primit-o deja:P(astept sa fiu contrazis)

edit: leapsa consta in: 3 lucruri pe care ar fi bine sa le stii despre mine înainte sa ma inviti la o cafea

Ninge iar

Am mers ceva azi cu masina, de pe la 9 seara pana la 3 dimineata, cu pauze. Desigur ca totul a pornit cu dezapezirea geamurilor care a durat vreo 10 minute si maini inghetate cam de la mine pana in Colentina. Odata ajuns la Sabina am zis sa imi dezapezesc si restul masinii pe care se depusese un strat gros de vreo 10 centimetri. Cat munceam eu cu spor, o batranica a iesit pe furis dintr-un bloc si dupa 5 minute de priviri dubioase si-a luat inima in dinti si m-a intrebat: -nu ma duci si pe mine mama pana in [blank] ca tare frig e! Spre nerusinarea mea am refuzat-o frumos si mi-am continuat misiunea. A venit si Sabina, am sugerat discret ca mor de foame si am purces domol (ca altfel ma trezeam busit in vreo masina sau refugiu) spre cel mai apropiat bar cu pizza. Normal ca pizza n-aveau, ca doar sunt mana in mana cu Mc Donalds si vor sa bag cat mai multi dublucheezi asa ca m-am multumit cu o cola. Dupa o noua aventura pana la Sabina unde am lasat-o acasa mi-am zis sa nu renunt la visul de a manca o pizza asa ca am sunat doi indivizi periculosi pe nume Toni si Sergiu si ne-am dus la o saworma...de, e greu sa gasesti pizza la ora 12 noaptea. Dornici de a ne motiva intalnirea si in urma unui pont primit pe telefon, am venit la mine acasa unde am vazut Top Gear, ceea ce ne-a satisfacut sa zicem. I-am dus acasa cum mi-e specific si acum scriu un post pe blog.

Cam asta am facut in seara asta ninsoroasa, facand abstractie de cele 2 semafoare unde nu am putut sa opresc spre disperarea Sabinei, un taxi care abia m-a evitat, un posesor de opel astra care acum doarme si habar n-are ca abia a scapat cu bara nesifonata, un sir intreg de masini parcate care erau sa fie marcate de vopseaua albastru-metalizata a masinii mele, precum si alte masini care au bafta ca eu vad bine printr-un parbriz inghetat.

Urasc sa conduc cand ninge si urasc si mai mult sa merg prin frig pe jos dar faptul ca azi totusi am iesit arata ca ma simt tare bine in compania prietenilor mei:)

gay